“Nasc și în Coloniţa oameni!”
Doua personalități de valoare: Simion Ghimpu – doctor in studiul artelor si scriitor şi soţia sa Veta Ghimpu-Munteanu – interpretă de muzică etno si populară, sunt doua exemple care vin sa certifice aceasta afirmatie.
Un cuplu de excepție ce se poate mândri atât cu o familie frumoasa, cit si cu o activitate profesionala deosebit de bogata!
Simion Ghimpu
Simion s-a nascut la 24 mai 1939 in Coloniţa, in familia Irinei si al lui Tudor Ghimpu. A copilărit tot aici, alături de încă 4 fraţi: Gheorge, Visarion, Valentina si Mihai.In anul 1957 Simion Ghimpu absolvește scoala pedagogică din Călăraşi, dupa care timp de un an lucreaza ca invatator la scoala medie din Mereni. In 1958 merge la Universitate, la facultatea de muzica, dar in scurt timp îşi dă seama că nu e ceea ce îşi doreşte şi se transferă la Istorie şi Filologie. În acelaşi timp Simion Ghimpu mai face 3 luni la Universitatea din Moscova, faculatatea de Limbi Romanice. După absolvirea facultăţii de Istorie şi Filologie din Chişinău este angajat la “Inturist” (instituţie de traduceri) din Chişinau ca ghid-interpret de limba romană şi spaniola. Pe cea din urmă învaţind-o independent, din manuale, dar gindul de a invăţa spaniola la o instituţie de învățămint nu-l păraseşte. Intră la Universitatea Jdanov din Sankt Petersurg, după care este angajat în Moscova ca ghid-interpret de spaniolă.
În 1964 intră la doctorantură la Institutul de teatru din Moscova “GHITIS” pe care o termina cu succes în 1967. În paralel preda limba “moldoveneasca” pentru un grup de studenţi din Moldova care venise să-şi facă studiile la actorie, de fapt, preda limba română cu caractere latine, pînă cînd nu i-au dat de urma securitatea de la Chişinău. Aceştia i-au pus o condiţie: „ori predare cu caractere chirilice ori adio GHITIS. Simion Ghimpu la recomandarea rectorului si a şefei de catedră a cedat, dar era prea tirziu pentru că discipolii săi erau deja “molipsiţi” de limba română şi continuau să scrie cu grafie latină, să citească cu grafie latină.
În 1969 Simion Ghimpu îşi susţine teza de doctor în studiul artelor şi vine acasă. Lucrează în funcţie de lector superior la Institutul de arte “Gavriil Muzicescu”, unde lucreză pînă în 2000.
Actualmente este pensionar, dar continuă să lucreze la Culegerile sale de versuri şi asupra unui roman Autobiografic “Viaţă pe muchie de cuţit” pe care îl va publica în curînd.
Pină acum a publicat versurile sale în mai multe cărţi:
Mereu, editura Hyperion (1995), Reversul Sentimentelor, editura Ruxanda(2000), la editura Pontos: Dincolo, (2003), Ghici, ce-s,(2003), Descifrari (2004), Stare de spirit (2007), Ia să-mi spui tu, spui(2008) Jeep-ul şi Sănia de la Colonița,(2008), şi un dublu CD cu muzică.
Printre activitatea scriitorului Simion Ghimpu se mai numară si circa 100 de cîntece în colaborare cu compozitorii: E.Doga, Ion Aldea-Teodorovici, M.Dolgan, I.Enache, O.Milștein, Al.Sochireanschi, N.Carajia, A.Bivol, M.Oțel, C.Rusnac, A.Chiriac, E.Mamot, D.Radu, Al.Luxemburg, D.Mateevici, S.Lăsoi, O.Ababii şi alţii.
Piesele lui Simion Ghimpu sunt cîntate de formaţiile Noroc şi Orizont, de interpreţii: Ion Suruceanu, Sofia Rotaru, Nadejda Cepraga, Anastasia Lazariuc, Nina Crulicovschi, Fratii Bivol, Olga Ciolacu, Alexandru Lozanciuc,Radu Dolgan, Ana Barbu,Aurel Margine si interpreti de muzica populară: Larisa Arsenie, Anatol Dincu, Nicolae Cibotaru.
Nicolae Dabija spune: „Simion Ghimpu îşi stenografiază ritmuriel inimii sale şi le aşterne pe hîrtie, ele sînt mai degrabă nişte cardiograme aranjate pe un portativ muzical. Priviti-le fiecare închipuie un cîntec”
Ce folos
(dedicată mamei Irina)
Ce folos de viaţă c-o trăiesc,
Dacă, mamă, rar te întîlnesc,
Ce folos din cîntecu-mi de dor,
Dacă, mamă, nu ai ajutor?…
Ce folos că-n viaţă o duc bine,
Dacă, mamă, nu eşti lîngă mine,
Ce folos că-auzi cîntecul meu,
Dacă lîngă tine, mamă nu sînt eu?
Ginerele ţi-a plăcut, e-ales,
Dar nici el nu te vede mai des,
Ca folos că ai şi nepoței,
Dacă rar de tot te văd și ei?…
Ce folos că m-am născut cu glas,
Dacă, mamă, singură-ai rămas,
Şi la bătrineţea ta cea grea
Apă, mamă, n-are cine-ți da?!
Pădurile de la Călaraşi şi zona Donduşeniului îi sunt foarte aproapre de sufletul lui Simion Ghimpu, la Dondușeni i-au fost montate piesele ” Florile așteptărilor” şi „Arvona Înapoi”, piesa în baza obiceiurilor de iarna ”Plugușorul” a fost montată și la televiziune, iar piesa „Dimitrie Cantemir” e în aşteptarea montării.
L-a întrebarea cum se simte, scriitorul răspunde simplu: „- Ca la 70 de ani!”.
Mesajul său pentru Colonița este:
”Să păstreze limba română pentru că este pericolul să fie rusificată, să păstreze obiceiurile şi tradiţiile romaneşti!”
Simion Ghimpu planifică să facă o serată cu ocazia împlinirii a 70 de ani!
Elizaveta Munteanu
S-a născut în satul Paicu, raionul Cahul la 27 februarie 1956.
În 1977 absolveşte Institutul de arte, facultatea Regie și Actorie. Din 1980 şi pînă în prezent lucrează la Radio Moldova, printre emisiunile realizate de Veta Ghimpu-Munteanu numărindu-se: “O melodie pentru tine”, emisiuni de folclor: “ La izvoare” , “Va aduc cintecul meu de acasa”, “Lautarii Moldoveni”, “Port in suflet dor de cintec”.
Tot în 1980 îşi incepe activitate în ansamblul “Tălăncuţa”, conducător artistic fiind Andrei Tamazlcaru.
Veta Ghimpu-Munteanu cinta muzica etno şi populară culeasă din zona ei de baştină, debutind muzical în cadrul deschiderii muzeului de la Ivancea. La activ are 4 CD-uri muzicale: “De cine dorul se leagă” cu muzică etno şi populara, “Mai lin dorule mai lin” doar cu muzica populara, “Fir-ai dorule nebun” cu muzică etno şi un CD cu colinde ”Sus la-naltul cerului”.
Printre succesele Vetei se numără şi concerte împreună cu “Tălăncuța” în Finlanda, Franţa, Italia, Romania.
Un mare succes a avut cu piesele “Ce folos” (scrisă pe versurie lui Simion Ghimpu) si cu piesa etno “De ce bade ai venit?” în 1996. O mare mindrie a Vetei Ghimpu-Munteanu este arborele genealogic al familiei ei, ce dateaza cu anul 1770, pe care l-a restabilit zile in şir printre documentele prăfuite din Arhivă, în căutarea strămoşilor.
Veta Ghimpu Munteanu luată la întrebări
Întrebată fiind despre greşeli cele mai mari pe care le comit vedetele, ea spune: “greşeala cea mai mare a unei vedete este să nu muncească, atunci cînd crede că a ajuns deja cineva. Nu e de ajuns să atingi un ţel, trebuie să şi te menţii, iar pentru asta trebuie să depui mult efort.”
– Cum v-ați schimbat după ce aţi inregistrat un succes atît de mare?
– Am început să lucrez mai mult! spune Veta Ghimpu-Munteanu.
Cind este recunoscută pe stradă dumneaei spune că nu se simte prea bine. Ar vrea să meargă ca orice persoană pe stradă şi să facă cei place, “insă fiind o vedetă, esti deja mult mai responsabil de tot ce faci si trebuie să menţii o anumită etichetă în societate”.
“Familia este categoric pe primul loc” susţine Veta Munteanu.
Are 2 copii Anda-Cristina şi Lucian. Cristina a terminat facultatea de ziaristică, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, are la rândul ei 2 copii o fetiță şi un băieţel. Lucian este student la Universitatea Politehnica din Iași, facultatea Automatizări şi informatică. Mama şi-a dorit ca copii ei să cinte, dar ei şi-au ales un alt drum. Totuşi Cristina a cintat cind era mică în ansamblul Mioriţa,iar Lucian cintă acum intr-o formaţie studenţească. Veta Munteanu spune: „ Daca ei ar fi cintat eu m-as fi retras”.
Spune că o admiră pe Zinaida Julea pentru felul cum munceşte. “Îmi plac oamenii harnici”.
Cea ce-i poartă noroc este rugăciunea și credinţa în Dumnezeu.
Veta Ghimpu Munteanu a realizat multe interviuri, în calitatea ei de angajat la Radio Moldova cu artişti de mare valoare şi spune că ar vrea să adune toate aceste interviuri intr-o singură carte.
Mulţumeşte Coloniţa pentru că a adoptat-o timp de 32 de ani (de cînd este casătorită cu Simion).
“Am fost mai mult pe la Colonița decît la Paicu în aceşti 32 de ani. Am jucat aici nunţi, cumătrii şi multe petreceri. “
Spune că în Coloniţa sunt gospodine foarte bune, care ştiu să muncească dar şi să se odihnească.
Cuplul Ghimpu – Munteanu reprezintă o familie trainică, testată de vreme, rezistentă prin dragoste şi respect reciproc.
Este o mîndrie pentru noi, coloniţenii să ştim ca pe pămînturile noastre există aşa valori!!!
Comentarii recente