Ne iubim noi satul?
De multe ori îmi pun această întrebare atunci când după multe drumuri umblate, multă muncă, convingeri și de multe ori umilință… cu atâta greu se obțin surse financiare pentru a schimba, a construi, a readuce la viață, ceea ce a fost de fapt distrus tot de oamenii din sat.
Mă întreb de fiecare dată: se merită să muncesc pentru oamenii din sat???
Nu o dată am încercat să-i apăr pe cei ce distrug: chipurile sunt străini – nu cei din sat, sau nu știu ce fac, poate întâmplător, sau măcar le pare rău de ceea ce au distrus, ca să-mi strâng pumnii, să-mi iau “inima în dinți” și să încep iarăși de la început… (mai mult…)
Comentarii recente