Hramul localității este o sărbătoare cu tradiție veche în spațiul nostru cultural, care din an în an se serbează cu mult fast în tot mai multe sate și orașe ale țării.

Sensul termenului Hram semnifică Patronul Bisericii Creștine prin extindere sărbătorirea Patronului unei biserici. De proveniență slavă, cuvîntul hram − „храм” înseamnă lăcaș sfânt, biserică.

În Republica Moldova sînt cunoscute cîteva tipuri de hram: hramul localității, hramul bisericii, hramul mănăstirii, hramul casei și al familiei etc.

Hramul bisericii poartă numele sfântului protector și se ia atunci când se sfințește locul pentru construcție, în Colonița hramul se serbează, an de an, pe 21 septembrie, de sărbătoarea creștin-ortodoxă “Nașterea Maicii Domnului”. Se crede că acest sfânt va fi protectorul lăcașului și a membrilor localității date. Hramul satului este sărbătorit în majoritatea localităților Moldovei, odată în an, păstrând tradițiile și obiceiurile specifice. Conform tradiției, la hram nu se invită oaspeții, cu toate că aceștia din urmă sunt așteptați cu plăcere. De hram în ospeție vin prieteni, rude, vecini din alte sate, ca urmare a unor relații  bune stabilite între sate.

În aceste zile, flăcăii organizează hora satului sau jocul, arvonind lăutari vestiți. La horă vin toți locuitorii satului, aici se întâlnesc, comunică, se invită în ospeție etc.

Hramul ca fenomen de cultură se înscrie în tradiția ospitalității în spațiul nostru cultural. În baza documentelor vremii această sărbătoare a fost remarcată ca o trăsătură constantă a moldovenilor pe parcursul ultimilor veacuri. Hramul a devenit un model cultural de viață pentru toți locuitorii țării noastre.